Daca vrei cu adevarat, soarele intotdeauna iti va zambi inapoi – catarare Rimetea

Ca de obicei, ne trezim sambata cu noaptea-n cap (5). Diferenta e ca acum ne-am culcat dimineata 🙂 – cu doar vreo 2-3 ore mai devreme. Ne uitam pe geam, ploau, urat. Vorbim la telefon si ajungem la concluzia, ca mai asteptam un pic. Ne trezim la 8. Ne uitam pe geam. Ploua, urat. Noi doi cu Kukukk eram foarte obositi, si inca nu ne-am trezit suficient de mult, sa avem vointa suficient de puternica sa luam decizia absurda de a porni la catarare pe o ploaie atata de urata, si stiind ca peste tot, toate prognozele au spus ploaie pe sambata inclusiv la Rimetea. Poate in subconstient ne bazam pe Alpar. El a fost acasa 1 saptaman, acum deja tanjeste dupa catarare, il lasam pe el sa decida. Alpar evident voteza pentru. Deci pornim 🙂 Ploua intruna. Cerul nu se vede deloc. Nori, ceata, apa peste tot 😀

Buna dispozitie bineinteles nu ne lipseste. Cumva incercam sa influentzam soarele cu atitudinea noastra. Cand ne apropiem de Turda, apar primele semne ca s-ar putea sa avem o sansa. Nu se rup norii, dar la un moment asa in ceata apare un pic soarele. La iesirea din Turda ne oprim sa ne sfatuim. Mergem, sau ne intoarcem. Ne uitam le cer. Nu e foarte promitator, dar decidem sa mergem mai departe.

Ajungem la Rimetea. Cand intram in sat, incepe o ploaie mai serioasa. :(:(:(:(:(. Ce putem face? Era destul de probabil sa se intample asa. Ne intoarcem ?… Fiecare din noi am avut cate un aport in deciziile luate. Initial Alpar a fost cel care a vrut sa venim. La turda i s-a alaturat si Kukukk. La Rimetea cand teoretic trebuia s ane intoarcem, am venit eu cu ideea, daca tot am venit pana aici, sa mergem mai departe pana la cheile Aiudului, sa mai vedem si locuri noi, alte stanci 🙂 Ne-am dus mai departe. Ploua aproape in continu. Am ajuns in cheile Aiudului, am iesit din masina, ne-am plimbat un pic, si am pornit inapoi. Cand am iesit din chei, si deja imediat se vedea Rimetea, s-au rupt norii. Dar s-au rupt doar in jurul satului Rimetea 🙂 Am continuat drumul, am ajuns in sat, am parcat masina, si am pornit bucurosi catre stanca. O sa se vada in poze. Am ajuns sus, in orice directie daca ne uitam era FURTUNA.  Fulgera peste tot, si peste cetate, si peste tot in toate directiile. Deasupra noastra parca era o gaura in nori, se vedea soarele, cer albastru, si stanca usacta. Incredibil :D:D Era un scenariu incredibil. Am inceput sa ne cataram. Planul pe ziua de azi era sa ne cataram iarasi pe Muchia Tisei (5), si sa incercam pe Cega(6+) care e alaturi, standul e comun. Asa am si facut.

Primul la 6+ a fost Alpar, nerabdator ca de obicei. A ajuns pana la al doilea spit, deci a trecut peste prima parte foarte grea. Acolo din pacate nu a gasit crapatura unde trebuia sa isi puna piciorul, si s-a blocat, a tot cautat, a tot incercat, evident a obosit, si a trebuit sa cedeze. A urmat Kukukk. El e mai usor, mai inalt… si a observat crapatura 🙂 La un moment dat a picat si el in coarda, dar vointa a invins pana la urma 🙂 , si a reusit sa se catere. Dpa aceea s-au catarat si ceilalti pe Muchia Tisei, si la capat trebuia sa mai incerca Alpar o data, acum ca stiam cu totii de crapatura 🙂 si dupa aceea sa incerc si eu, si sa dau jos echipamentul. DAR, vremea a inceput sa se strice si deasupra stancii noastre. A inceput sa picure. Am decis sa ma duc numai eu, si sa dau jos si echipamentul ca daca ne apuca ploaia pe stanca e mai nasol. M-am catarat si am reusit si eu. Adevarul e ca am avut o motivatie foarte puternica. Daca nu reuseam, trebuia sa il ascult pe Kukukk toata ziua pana-n weekendul urmator ca el a reusit si eu nu 🙂 Cred ca si daca trebuia sa ma tin cu dintii de stanca ma cataram 🙂 – am glumit. A fost greu, dar a meritat pe deplin. Am coborat in fuga cu totii – de atunci am febra musculare – de fapt cu totii avem in picioare. Cum am intrat in masina a inceput ploaia, turnata ca din galeata :):) Deci absolut tot a iesit la fix. Perfect. Ne-am sincronizat cu vremea la precizie. Am prins cred ca pe o raza de 50 de kilometri singura stanca unde cateva ore a fost o raza de soare.

Daca vrei cu adevarat, soarele intotdeauna iti va zambi inapoi.

Advertisements

~ by fulopmihaly on April 12, 2010.

6 Responses to “Daca vrei cu adevarat, soarele intotdeauna iti va zambi inapoi – catarare Rimetea”

  1. Am zis eu ca va iesi soarele… :}}

  2. Mda… in acest weekend Kukukk era responsabil sa fie vreme frumoasa si noi ne-am cam indoit de el. Deci cred ca trebe s ane cerem scuze, ca pana la urma el si-a facut treaba. DAR, subliniez faptul ca desi in vorbe ne-am indoit, totusi ne-am dus, deci pana la urma undeva adanc nu ne-am indoit 😀

  3. Ceea ce nu stiati voi, ca soarele de aceea a iesit ca eram noi acolo sa ne cataram :D. Si dupa ce ati plecat, a plouat vr’o 2 ore si iarasi a iesit soarele pentru o ora jumate. Dupa aia iara a inceput sa ploua. Dupa aia nu mai stiu, ca am plecat si noi.
    In fine, ideea de baza (Daca vrei cu adevarat, soarele intotdeauna iti va zambi inapoi) tot ramane adevarata!

  4. wow… ma bucur ca nu am fost singurii care am beneficiat de orele alea de soare 🙂 a fost prea frumos.

  5. szuper kepek, faatasztikus elmeny lehetett a sziklamaszas!

  6. Hat az is volt 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: